



Colegul nostru, Lucian Sacrieru-Dragomir, cel care a semnat articole in primele 10 numere din Graphic Arts & Media Business Review, si-a deschis cea de-a 12-a expozitie. Va recomandam cu toata prietenia sa o vizitati.
revista dedicata artelor grafice, celorlalte tipuri de media si promovarii imaginii, www.graphicarts-media.com




Avem bucuria sa va invitam la un concert de muzica veche romaneasca sustinut de formatia " Trei parale", in ziua de joi, 10 septembrie, de la ora 20.00, in clubul Green Hours (Calea Victoriei nr. 120).
Propunerea pe care " Trei parale" v-o face prin acest concert este o incursiune muzicala prin lumea hanurilor, a carciumilor, si a mahalalelor din Bucurestii mijlocului de secol XIX.
Formatia grupeaza tineri oraseni atrasi de muzicile vechi specifice spatiului carpatic, alaturand muzicilor traditionale romanesti si pe cele ale altor etnii ce traiesc aici (evrei, maghiari, tigani).
Principalul responsabil de conceptia formatiei este Florin Iordan (fluiere, cobza) etnomuzicolog la Muzeul Taranului Roman. Acesta si-a castigat o bogata cunoastere a muzicilor traditionale romanesti prin multiple cercetari de teren pe care le-a facut in lungul si-n latul tarii. Ii sta alaturi Daniel Pop (voce, fluiere, percutie) muzician cu o bogata experienta in cantarea muzicilor vechi. Ceilalti doi membrii ai formatiei sunt Beatrice Iordan (voce, cobza) si Dinu Petrescu (percutie).
| | |
| Medieval |
|
Avem bucuria sa va invitam la un concert de muzica veche romaneasca sustinut de formatia " Trei parale", in ziua de joi, 10 septembrie, de la ora 20.00, in clubul Green Hours (Calea Victoriei nr. 120).
Propunerea pe care " Trei parale" v-o face prin acest concert este o incursiune muzicala prin lumea hanurilor, a carciumilor, si a mahalalelor din Bucurestii mijlocului de secol XIX.
Formatia grupeaza tineri oraseni atrasi de muzicile vechi specifice spatiului carpatic, alaturand muzicilor traditionale romanesti si pe cele ale altor etnii ce traiesc aici (evrei, maghiari, tigani).
Principalul responsabil de conceptia formatiei este Florin Iordan (fluiere, cobza) etnomuzicolog la Muzeul Taranului Roman. Acesta si-a castigat o bogata cunoastere a muzicilor traditionale romanesti prin multiple cercetari de teren pe care le-a facut in lungul si-n latul tarii. Ii sta alaturi Daniel Pop (voce, fluiere, percutie) muzician cu o bogata experienta in cantarea muzicilor vechi. Ceilalti doi membrii ai formatiei sunt Beatrice Iordan (voce, cobza) si Dinu Petrescu (percutie).
| | |
| Medieval |
|
Membru de onoare al Academiei Române, profesor universitar, Constantin Ciopraga este autorul unor cărţi fundamentale pentru cercetarea literară românească şi unul dintre cei mai de vocaţie dascăli pe care i-a dat lumii învăţământul românesc.
Constantin Ciopraga
Născut la 12 mai 1916, la Paşcani, Constantin Ciopraga a urmat cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni şi a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, în 1942. În perioada 1939 – 1950 urmează Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Bacău. Trimis pe frontul de Răsărit, este luat prizonier în 1942 şi eliberat în 1946. Experienţa aceasta, deosebit de aspră, va sta, mai târziu, la baza romanului „Nisipul” (1989). Profesor la Seminarul „Veniamin Costache” din Iaşi şi la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Paşcani, din 1949 îşi începe cariera universitară la Facultatea de Filologie din Iaşi, desfăşurată până în 1983. În perioada 1959 – 1962 a fost lector de limba română la Sorbona şi la École Nationale des Langues Orientales Vivantes din Paris. Între 1963 – 1966 a fost rector al Institutului Pedagogic din Suceava. A condus revista „Cronica” din Iaşi, de la înfiinţare (1965 – 1970) şi a fost director onorific al Institutului de Filologie Română „Al. Philippide” din Iaşi. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari din Paris, a devenit membru de onoare al Academiei Române în 1993. A fost distins cu Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România (1985), Premiul „Mihai Eminescu” (1987) şi Premiul Meditarraneo („Olivo d’Oro”, 1985), Premiul de excelenţă al municipiului Iaşi (2001), Premiul de excelenţă al revistei „Convorbiri Literare” (2001) şi al revistei „Ateneu” (Bacău, 2001); Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava (1998), Profesor Emeritus al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (2001). A fost de asemenea distins cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de cavaler (2002).
Constantin Ciopraga a debutat cu versuri în revista „Luminiţa” din Paşcani (1931). Debutul critic în volum avea să întârzie până în 1960, când a publicat monografia „Calistrat Hogaş”, urmată de cele dedicate lui G. Topârceanu (1960) şi Mihail Sadoveanu (1966). În acelaşi an, 1966, publică studiul „Mihai Sadoveanu, evocator al istoriei”. Aceluiaşi scriitor îi va dedica în 1981 studiul „Mihail Sadoveanu. Fascinaţia tiparelor originare”, republicat în 2006 de Editura Academiei. După „Portrete şi reflecţii literare” (1967), în 1970 îi apare studiul „Literatura română între 1900 – 1918”, lucrare de sinteză, de factură academică. În 1973, tipăreşte monografia „Hortensia Papadat-Bengescu” şi volumul „Personalitatea literaturii române”, în care analizează dominantele şi permanenţele literaturii naţionale, cele care îi conferă individualitatea în context european. Constantin Ciopraga este atras de identificarea modelelor structurale, a tiparelor şi arhetipurilor imaginare, analizate adesea cu mijloace comparatiste.
„Personalitatea literaturii române” (ediţie revăzută şi adăugită, 1997), „Mihail Sadoveanu. Fascinaţia tiparelor originare” şi „Poezia lui Eminescu. Arhetipuri şi metafore fundamentale” (1990) sunt cărţi esenţiale. Titlurile capitolelor studiului despre Eminescu sunt semnificative pentru modul de abordare critică specific lui C. Ciopraga: „Nostalgia arhetipurilor”, „«Arhetipul» Poetului”, „Univers poetic şi mitologii” („Haosul – suferinţă a spiritului”, „Principiul acvatic”, „Ceremonia astrală”, „Bolţi şi dome”, „O metaforă-boltă: Pădurea”, „Muntele-simbol”, „Sacrul şi magicul”, „Diafanizarea materiei”), „Condiţia umană” („Poezia – mister şi revelaţie”, „Armonia – nostalgie a coerenţei”, „Problema omului”, „Destinul geniului: «Luceafărul»”, „Ochii: lumini şi umbre”, „Erotikon: farmec şi durere”, „Retroviziune şi crono-reverie”, „Trepte spre Marea Trecere”). Deşi foloseşte sugestii ale psihocriticii, urmărind mitul personal şi arhetipurile („până la un punct, mit şi arhetip sunt valori interferente, complementare”, consideră autorul), C. Ciopraga refuză exagerările de ordin psihanalitic ale acestei metode, ca de altfel ale oricărei alte metode critice. Scrisul său realizează o sinteză personală între erudiţia istoricului literar de factură academică şi discursul critic modern, care asimilează metodologii diverse pentru a le folosi echilibrat şi eficient în raport cu opera analizată. Perspectiva comparatistă devine modalitate de valorificare a elementelor structurale ale operei unui autor, care ţin de dominantele imaginarului. Scriind despre arhetipul eminescian, Constantin Ciopraga conchide: „În cele din urmă, «arhetipul» Poetului nostru presupune analogii de natură existenţială cu înaintaşi de geniu, cu Horaţiu, cu Shakespeare, cu marii romantici, între care Byron, dar dincolo de coincidenţe ori de elemente preluate, acestea minuţios înregistrate şi clasificate de exegeţi vechi şi noi, domină masca regală a Demiurgului, reliefurile sale de neconfundat. Devenit, la rândul său, punct focalizant, arhetip venerat al poeţilor de după el, în modelul pe care-l propune Eminescu fuzionează strălucit Omul Interior şi Omul Cosmic.”
A mai publicat volumele: „Ecran interior” (versuri, 1975), „Între Ulysse şi Don Quijote” (1978), „Propilee. Cărţi şi destine” (1984), „Amfiteatru cu poeţi” (1995), „Caietele privitorului tăcut” (memorialistică, 2001). Ediţii: Calistrat Hogaş, „Opere” (1856), Mihai Codreanu, „Scrieri” (2 vol., 1968 – 1969, în colaborare cu Ilie Dan), G. Ibrăileanu, „Opere” (2 vol., 1970 – 1972), Mihai Eminescu, „Poezii” (1974). A tradus „Viaţa şi opera lui Ion Creangă” de Jean Boutière (1976).
Cenaclul Perpessicius de la Bucureşti are peste 60 de membri şi se întruneşte o dată la două săptămâni de peste 8 ani. Editura Perpessicius a publicat, din 2000 până în prezent, peste 200 de volume, dintre care, peste 10 antologii, în paginile cărora au semnat în medie câte 25-30 autori. Revista de cultură Paradox a ajuns la numărul 101. Zilele Editurii, organizate de Sf. Dimitrie, ca omagiu adus celor doi patroni spirituali, Dumitru S. Panaitescu Perpessicius şi Dumitru D. Panaitescu, au devenit o frumoasă tradiţie anuală. La fel, numărul special din Paradox, dedicat lui Perpessicius şi suplimentul Manuscris.
Sunt performanţe pentru care au fost instituite premiile PERPESSICIUS – CRIHANĂ. Am decis ca o parte din acestea să poarte, din acest an, numele unora din colegii noştri, care s-au remarcat prin preocupări speciale, constante şi un stil ce îi distinge în peisajul genurilor de creaţie literară, critică şi istorie literară sau studii în alte domenii umaniste.
Pentru anul 2008, astăzi au fost acordate următoarele premii PERPESSICIUS - CRIHANĂ:
- Premiul Poemele toamnei – Gheorghe Duţă-Micloşanu, lui Dumitru Dumitrică;
- Premiul Poezia de inspiraţie folclorică – Gheorghe Onea – Adinei Al Enăchescu, lui Florin Grigoriu şi lui Alexandru Rotaru;
- Premiul Profesorul meu drag – Ioan Nistor – Mariei Adam;
- Premiul Poezie cu formă fixă. Sonet – Dragomir Magdin, Floricăi Gh. Ceapoiu;
- Premiul Epigramă – Olimpiu Radu, lui Nicuşor Constantinescu şi lui Gheorghe Grosu;
- Premiul Mihai Eminescu, lui Nicolae Tudor;
- Premiul Teoria exprimării poetice, lui Ion C. Ştefan;
- Premiul Poezie cu formă fixă. Rondel, lui George Peagu;
- Premiul Poemul într-un vers, lui Gheorghe Popescu-Ger;
- Premiul Idei bastarde, lui Nicolae Mohorea-Corni;
- Premiul Poemul – acrostih, lui Geo Călugăru;
- Premiul Poemul – cugetare, lui Iulian Nuţă;
- Premiul Poemul metafizic, lui Ion Diaconu;
- Premiul Proză scurtă, Ioanei Stuparu;
- Premiul Saga. Romanul realist, lui Octav Hanganu;
- Premiul Poemele mamei, Victoriei-Elena Milescu;
- Premiul Poemele exilului, Mariei Niculescu;
- Premiul Poezie de dragoste, lui Cezar Mihail Bucur şi lui Alex. Viv. Popescu;
- Premiul Vârste şi trepte, Mariei Gafton, lui Virgil Doca-Vălmăreanu, Speranţei Miron, lui Nicolae Mohorea-Corni, Rebecăi Dascălu şi lui Dan Doca;
- Premiul Debut, Soricăi Pacioga şi lui Alexandru Pacioga;
- Premiul Poezie religioasă, lui Florin Grigoriu, Alexandru Rotaru şi lui Vasile Mustaţă;
- Premiul Pilule lirice în stil haiku, Adinei Al. Enăchescu;
- Premiul de Fidelitate – Membru fondator: Ion Malancu ş.a.;
Toţi participanţii la prima zi a Editurii Perpessicius au primit şi premiul 100 Paradoxuri. Îi felicităm şi le dorim cât mai multe reuşite!
Redacţia